FOTBAL

Cele șapte minute care au dărâmat (încă) un sezon pentru FC Inter Sibiu

Dezamăgirea este uriașă. De acum este clar, Interul a mai ratat un sezon. Întreaga muncă dintr-un an a fost distrusă atât în înfrângerea de la Mediaș din tur, dar mai ales azi, în cele 7 minute negre de la Sibiu, atunci când 3 contraatacuri succesive au dus scorul la un 0-3 de neînchipuit cu doar câteva faze mai devreme. Dacă am fi fost la box, atunci acela era K.O.-ul. Cum însă a fost fotbal, Interul a trebuit să se adune și să termine în picioare. Abia apoi a venit momentul regretelor, al privirilor în pământ, mă rog, în gazon.

Analiza înfrângerii? Ce folos, ce mai este de învățat din ea, oricum în acest sezon lucrurile sunt încheiate. O să schițez eu ceva, căutând câteva cuvinte și sensuri prin supărarea ce este inevitabil enormă.

Înainte de orice, spun însă că este normal să fim supărați, să suferim acum cu toții cei cu suntem sufletește conectați Interului. Ca la orice sport, ai întotdeauna două alternative: câștigi sau pierzi. Succesul este ușor de dus, pare natural, înfrângerile sunt extrem de greu de digerat. Însă chiar și ele pot fi depășite cumva atunci când știi cât și cum ai muncit, când știi că ai dat 150% din puterile tale, știi că ai fost cinstit cu tine însuți. Și interiștii, puteți fi siguri, nu au rămas cu restanțe la acest capitol.

Mai este însă ceva esențial: Mediașul. Cred că adversarii noștri de azi merită felicitați, trebuie să fim fair-play cu asta – fiindcă face parte din spiritul sportiv. ACS Mediaș este cu adevărat o echipă foarte bună și, dacă ne-au învins de două ori de două ori în campionat, înseamnă că trebuie să le recunoaștem cu demnitate succesul. Să procedăm așa cum doi tenismeni își dau mâna la fileu la finalul partidei, învingător și învins deopotrivă.

Dincolo de asta, știu și simt că mai sunt mulți acum ce trăiesc o satisfacție nu pentru izbânda medieșenilor, ci una disprețuitoare pentru eșecul Interului. Este permisă și asta, este foarte ușor ca de pe margine, fără a construi nimic, să te bucuri doar de cel care nu își atinge planul muncit și supramuncit. Acești oameni se pierd însă în mulțimea spectatorilor care au venit azi pe Obor, cei care au venit să vadă derby-ul județean, sibieni și medieșeni deopotrivă. Faptul că tribuna stadionului a fost arhiplină, dar și faptul că atmosfera a fost una foarte civilizată cred că spune totul. Derby de județ? Dacă ar arăta toate derby-urile județene cum a arătat azi cel de la Sibiu, am fi sus de tot în fotbalul european. Meciul, la nivel tactic și ca nivel al execuțiilor tehnice a fost mult peste acest eșalon, ar fi putut fi liniștit o partidă de liga a III-a.

Coordonatele luptei din teren au fost clare încă de la început, Interul ieșind să preseze mai mult, pentru că doar victoria era singura opțiune. Mediașul a încercat să tempereze avântul nostru și să lovească decisiv pe contraatac. Putem invoca și noi marile ocazii avute cu precădere în prima parte, un gol dat atunci ar fi schimbat probabil radical deznodământul. Prima repriză ne-a aparținut în cea mai mare parte, cu destul de multe situații clare de gol. Mediașul a avut doar o singură mare șansă, o bară în minutele de prelungire ale primei părți.

Debutul a fost vijelios și, încă din secunda 10, Lemac presează un fundaș medieșean, îi ia mingea la marginea careului mare, dar șutul expediat de atacantul nostru prinde efectul invers și ocolește poarta. Vine apoi ghinionul uriaș din minutul 5. Recuperăm o minge la mijloc, înspre tușă, atacantul Lemac este faultat din spate dar reușește să prelungească mingea pe bandă pentru depășirea în viteză a lui Tineiu. Însă, curat pocinog, din contactul cu fundașul advers, Lemac cade exact sub crampoanele mijlocașului interist care încearca depășirea în viteză a grupului de jucători. Urmează câteva secunde de panică în care puternicul nostru Lemac este inert și plin de sânge pe gazon. Se ridică și își recapătă cu greu cunoștința, iar apoi de-a dreptul eroic reușește să reintre în teren după vreo câteva minute. Rolul lui Lemac era esențial în sistemul nostru de joc, un 4-3-2-1 transformat des în 4-2-1-2-1, în care el juca rolul pivotului, al omului care câștigă mai toate duelurile de forță. Cumva atacantul nostru a reușit să găsească forța și să reziste până la pauză, ba chiar să dea el dureri mari de cap fundașilor adverși. Imediat după pauză însă, la prima lovitură de cap dată de el, Lemac a cedat și a trebuit înlocuit.

În prima repriză, cu el pe teren, Interul a reușit să fie în control. În minutul 10, Bărculeț pătrunde din flanc în careul mare și găsește o centrare la semi-înălțime pentru Cîmpean, care trimite din colțul careului mic puțin de tot pe lângă poartă. La faza imediat următoare, Stoia prelucrează o minge pe flanc, centrează excelent pentru o lovitură de cap a lui Lemac, portarul reușește să respingă în lateral, de unde tot Lemac pune din nou mingea în careul mic, dar Tineiu lufează o minge pe care scria ”gol” cu majuscule. Ne punem mâinile în cap, dar parcă simțim că golul este vine dintr-o clipă în alta. Cumva însă Mediașul își revine din șocul startului și reușește să închidă mai bine în apărare, ba chiar au și ei un prim șut pe poartă, mai mult de control, în minutul 21. Balansul partidei se mută treptat către mijlocul terenului, cu multe dueluri mai degrabă fizice. Mediașul pare mulțumit cu 0-0, cedează destul de ușor multe mingi pe construcția sa și pare periculos doar pe contraatac, mai ales după loviturile noastre de colț. Interul, pe de altă parte, caută culoarele de joc, pasele fiind desenate destul de curat la mijloc și apoi cu multe lansări pentru Tineiu, dar mai ales pentru ”fulgerul” Stoia – cel care scotea untul din adversarul ce îl avea în pază. Din păcate însă, efortul constant pus la bătaie începe să se simtă, numărul situațiilor de poartă scade. Avem mingea, avem inițiativa, dar parcă mereu ne lipsesc doar unu-doi pași ca să ajungem la pasa decisivă. Mai are Lemac o situație bună de a marca, apoi Stoia trece extrem de aproape de o deviere decisivă, iar pe finalul reprizei focul se mută la noi. La primul corner avut de Mediaș, o lovitură zdravănă de cap zdruncină puternic transversala lui Alchynskyi. Ne bucurăm că se termină repriza și că ai noștri își pot reîncarca bateriile pentru încă 45 de minute.

Începutul părții a doua nu seamănă deloc cu tonul primeia, iar în doar 20 de minute avea să decidă totul. Mai întâi, în minutul 47, portarul nostru respinge neconvingător o centrare din lateral și este rândul Mediașului să vadă cum poate fi ocolit stâlpul porții. Tot ei repetă faza 3 minute mai târziu, cu un șut din interiorul careului mare ce ne dă din nou fiori reci. Interul își revine rapid, intră Greavu în locul accidentatului Lemac și, la prima forțare a noului atacant, el reușește să pună o minge extrem de periculos prin fața porții medieșene. La cornerul de după asta, mingea este respinsă la Șumlea care din 16 metri trage foarte puțin pe lângă poartă, într-o fază la care portarul medieșean era împietrit, pe centrul porții. Trec încă 2 minute și la un corner bătut de Tătar, medieșenii sunt foarte aproape să își dea autogol.

Pare că din nou Interul prinde avânt, dar, vai, exact acum vin minutele negre. Exact la următoarea fază medieșenii, pe contraatac, pătrund din flanc în careul nostru, prima linie defensivă formată din doi interiști nu reușește deposedarea, mingea urcă pe 6 metri de unde Bîrsan întoarce ultimul fundaș interist și trimite pe colțul scurt pe lângă portar. Ai noștri încearcă să reia jocul rapid și să se arunce în atac, dar pierd posesia din nou în terenul advers. Urmează contraatac supranumeric, mijlocașii noștri nu mai au forța să țină ritmul și să vină în spate, iar Pajco ajunge singur în careul mare, de unde trage pe jos fără ca Alchynskyi să mai poată bloca. Deja situația este sumbră și, cu moralul la pământ, încasăm încă un gol, exact la următoarea fază, bineînțeles, tot pe contraatac: o minge pe care Țala și-o pune nestingherit la 18 metri perpendicular pe poartă și pe care o trimite apoi elegant fix în vinclu. Trei goluri încasate în 7 minute, șoc insurmontabil pentru orice echipă!

Cumva interiștii se recompun, se trece la un sistem cu 3 fundași iar Tătar urcă în spatele vârfurilor. Acum se mai luptă doar pentru onoare. Mediașul e mulțumit să aglomereze în fața careului și dacă s-ar mai ivi vreun contraatac să-l speculeze. Ocaziile sunt însă puține și cele câteva șanse avute de Inter pentru a mai marca ne întăresc convingerea că norocul nu a îmbrăcat deloc tricoul nostru. Avem o dublă șansă în minutul 68, când nici nu-mi explic cum mingea reușește să ocolească încă și încă o dată poarta, apoi mai avem câteva șuturi și lovituri libere promițătoare necadrate de Greavu sau Tătar, iar abia în minutul 86 vine golul nostru de onoare, atunci când o fază blocată cumva de apărarea centrală medieșeană lasă mingea tot în careul mare, în lateral, de acolo de unde Tătar trage imparabil pe jos. Scuturăm și noi plasa porții, dar vremea miracolelor expirase de mult.

Vine fluierul final, euforia medieșenilor și a fanilor lor din tribune, din nou, ca și în sezonul trecut, dezamăgirea uriașă a interiștilor. Capete plecate, încercăm să ne dăm seama unde și cum s-a rupt filmul unei partide duse pe forțe egale, dar oricum înfrângerea este de nereparat. Este al doilea an în care, deși avem un lot mult peste nivelul fotbalului județean nu reușim să promovăm. Este dur, este dureros, dar mai presus de orice, este și rămâne Inter!

 

Alte știri sport din Sibiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button