By Theodor Constantin Botă, născut pe 24 mai 1997, în Râmnicu Vâlcea, a început să-și construiască drumul în fotbalul românesc la o vârstă fragedă. După ce a fost crescut la clubul Viitorul Mihai Georgescu, și-a făcut debutul în fotbalul profesionist printr-un împrumut la Sănătatea Cluj în 2015, unde și-a arătat potențialul și a ajuns să fie convocat la echipa națională U19.
Cel mai important moment din cariera sa a fost debutul în Liga I, într-un meci cu CSM Politehnica Iași, care a marcat un pas esențial în parcursul său.
Cine este Theodor Constantin Botă?
Sunt în prezent Șeful Centrului de Copii și Juniori al clubului Tigrii Team Sibiu și antrenor al grupelor 2016 din cadrul clubului. Fac parte din acest proiect de 3 ani și pot spune că, în momentul în care faci ceea ce iubești, nu muncești nici măcar o zi. Meseria de antrenor o fac cu mare plăcere și mult entuziasm. Iubesc copiii, îmi face plăcere să lucrez cu ei și să fac parte din procesul lor de dezvoltare. Pot spune că mă văd făcând asta mult timp de acum înainte.
Ai făcut cunoștință cu fotbalul mare în 2015, când ai îmbrăcat tricoul celor de la Știința Cluj în Liga 3. Tot în acel an ai fost convocat la naționala U19. Cum a fost pasul către fotbalul mare și care este secretul?
Da, am fost crescut la un club din Cluj, Viitorul Mihai Georgescu, iar în 2015 am activat sub formă de împrumut la echipa locală Sănătatea Cluj, în Liga 3. A fost un bun prilej de dezvoltare pentru mine, deoarece am jucat cu seniori, Liga 3 fiind un alt nivel față de cel de la juniori. Am fost convocat la naționala de fotbal a României U19, echipă cu care ne-am calificat la turneul final, ieșind dintr-o grupă cu Andorra, Insulele Feroe și Elveția.Pasul către fotbalul mare a fost făcut corect, cu pași mici, multă muncă, încredere și răbdare. Nimic nu îți poate oferi garanția că vei ajunge fotbalist, dar cu cât muncești mai mult pentru visul tău, cu atât ești mai aproape de a-l îndeplini. Iar eu asta am făcut zi de zi, încă de la vârsta de 7 ani! Am crezut în mine, am avut oamenii potriviți lângă mine, am avut o familie care m-a susținut necondiționat și am trecut prin mâna unor antrenori excepționali care au avut un rol decisiv în dezvoltarea mea. Îi mulțumesc tuturor antrenorilor care au făcut parte din acest proces de dezvoltare.
Ai jucat și la FCSB pe acea vreme, sub comanda lui Laurențiu Reghecampf, în 2016, făcând senzație în amicalul Stelei din Olanda. Cum a fost experiența ta acolo?
Experiența pe care am trăit-o în Olanda a fost unică. Eram la încălzire când domnul Laurențiu Reghecampf m-a chemat, mi-a spus câteva cuvinte și m-a introdus pe teren la scorul de 0-0. În scurt timp, am deschis scorul, iar acel meci s-a încheiat cu 1-0 pentru noi, cu un gol decisiv marcat de mine. Dar știam și eram conștient că acesta era doar începutul și că va trebui să muncesc în continuare pentru a demonstra că merit să fac parte din această echipă.
Nu pot spune că am un CV bogat, dar pot spune că am acumulat foarte multe informații pe parcursul acestui proces de dezvoltare, iar din fiecare experiență am învățat câte ceva. Toate aceste lucruri m-au întărit și au clădit omul care sunt astăzi. Am renunțat din cauza unor accidentări grave la genunchi. După aceste probleme, am considerat că nu mai fac față din punct de vedere mental și am hotărât să renunț la cariera de fotbalist. Dar viața merge înainte, iar după terminarea studiilor la București, am hotărât să vin la Sibiu la master, deoarece este mai aproape de casă (Brezoi). Aici am un foarte bun prieten care este antrenor, iar după ce locul la master mi s-a confirmat, am pus mâna pe telefon și l-am sunat. Știam că el este antrenor și voiam să văd cum este.
Cum a fost primul antrenament ca antrenor de copii? Au existat momente când ai vrut să renunți? Dacă da, ce te-a determinat să continui?
Când am ajuns, aveam emoții, dar în momentul în care copiii au pășit pe teren lângă noi, am simțit că vreau să fac asta. Vreau să fiu antrenor de copii și juniori. După aceea, l-am cunoscut pe Laurențiu Preda, care mi-a propus să mă alătur acestui proiect, iar eu am acceptat imediat această propunere, văzând dorința, implicarea și filozofia clubului.
O întrebare foarte bună: Ce ar trebui să știe un copil când vine pentru prima dată la fotbal? Ar trebui să știe că fiecare zi de antrenament este o bucurie, este o oră pe care o petrece cu prietenii, este o joacă organizată de cel mai bun prieten al lor, și anume ANRENORUL. El este și mama, și tata, și pedagog, și doctor, și profesor, antrenorul înseamnă totul pentru copii. El este văzut ca cel mai mare exemplu, de aceea trebuie să avem grijă cum ne comportăm în preajma lor, deoarece ei împrumută de la noi gesturi, limbaj etc. Copiii, indiferent de ce sport practică, trebuie să înțeleagă că sportul te educă. Nu numai pentru acel sport, ci te educă pentru a face pași înainte în viață, pași corecti.
Cum sunt copiii de astăzi față de perioada când te-ai apucat de fotbal? Sunt mai dornici să ajungă la un anumit nivel sau unii vin la antrenament doar de gura părinților pentru a face sport?
Îmi place să spun că pregătim copiii pentru a ști să gestioneze eșecul, în aceeași măsură cu gestionarea reușitei! Dacă reușesc să fac asta, ei deja au câștigat! Nu cred că la grupele noastre sunt copii care vin din obligația părinților, deoarece vedem dorința și implicarea copiilor în cadrul activităților pe care le desfășurăm. Copiii din ziua de astăzi dețin mult mai multă informație, știu foarte multe lucruri, pun foarte multe întrebări, sunt dornici de a cunoaște lucruri noi. Toți copiii sunt dornici, vor să ajungă fotbaliști, desigur, de fiecare dată le prezint drumul și sacrificiile pe care trebuie să le facă pentru a ajunge acolo, dar și faptul că nimic în lumea asta nu îți oferă garanția că vei ajunge fotbalist. De aceea, trebuie să știi ce faci cu viața ta. În plus, este foarte devreme să vorbim despre a ajunge fotbalist. Dar de ce să nu îi lăsăm să viseze? Este dreptul fiecăruia dintre noi. Visele vor deveni realitate. Totul ține de noi!
Din punctul tău de vedere, cum vezi fotbalul sibian la nivel local? Presupun că ai întâlnit mulți copii talentați. Va avea Sibiul, în următorii 10-15 ani, fotbaliști la națională?
La nivel local, sunt extrem de mulți copii talentați, copii care promit multe lucruri. Dar, cum spuneam, este mult prea devreme să vorbim despre cine va ajunge și cine nu. Însă am încredere că generațiile care vin din spate vin cu un bagaj mult mai mare de informații și calități. Mi-aș dori ca echipele din Sibiu să promoveze mai mulți copii, deoarece suntem deficitari la acest capitol.
Comments