EXCLUSIV Nicoleta Adam, fostă jucătoare la Hermannstadt, despre tranziția la antrenorat și planurile pentru viitor

Nicoleta Adam, fost portar la FC Hermannstadt și jucătoare în echipa națională de fotbal de stradă, este acum antrenoare la grupele U11 și U13.

Deși nu a renunțat complet la fotbal, după ce nu a ajuns la un nou acord cu Hermannstadt, s-a orientat către antrenorat, dorind să contribuie la dezvoltarea fotbalului feminin din România.

Ea își finalizează studiile de master în Antrenament și Performanță și consideră că trecerea de la jucătoare la antrenoare a fost o provocare frumoasă, implicând mai multă responsabilitate și atenție asupra întregii echipe.

Lucrul cu fetele mici este o experiență plină de satisfacții, iar comunicarea și motivația sunt esențiale pentru progresul lor. Nicoleta își dorește să inspire și să ajute tinerele jucătoare să-și urmeze visul în fotbal.

Cine este Nicoleta Adam?

Sunt Nicoleta Adam, am 24 de ani și sunt din Sibiu. Am jucat fotbal la FC Hermannstadt ca portar și fac parte din echipa națională de fotbal de stradă, unde am obținut rezultate foarte bune la nivel internațional. Am absolvit Facultatea de Sport și Performanță Motrică și sunt în ultimul an de master, specializarea Antrenament și Performanță. Sunt o persoană foarte ambițioasă și muncitoare, mereu gata să dau tot ce am mai bun, indiferent de provocare. Îmi place să fiu activă, să învăț mereu lucruri noi și să mă dezvolt atât profesional, cât și personal. În afara fotbalului, îmi place să mă plimb prin natură, să ascult muzică, să citesc și să petrec timp cu prietenii. Pentru mine, fotbalul a fost mereu mai mult decât un sport – a fost salvarea mea, modul prin care am reușit să cresc și să depășesc momentele grele din viață.

Ce te-a determinat să renunți la fotbal? Ce a stat la baza acestei decizii?

Nu am renunțat de tot la fotbal și îmi doresc în continuare să joc. A fost o schimbare de direcție după ce nu am mai ajuns la un acord cu FC Hermannstadt pentru prelungirea contractului, dar asta nu înseamnă că am lăsat fotbalul în urmă. În paralel cu antrenoratul, sunt deschisă la noi oportunități de a juca și vreau să rămân activă în acest sport.

Vei continua cu fotbalul de stradă? Care sunt planurile tale pentru viitor?

Cu echipa națională de fotbal de stradă am obținut rezultate foarte bune și sunt mândră de parcursul nostru. Fotbalul de stradă a fost o oportunitate unică de a juca într-un mediu diferit, cu un stil de joc care pune mult accent pe creativitate și rapiditate. A fost o experiență minunată, iar rezultatele noastre mă fac să fiu recunoscătoare pentru tot ce am realizat împreună cu echipa. În ceea ce privește viitorul, îmi doresc să finalizez studiile de master și să mă dezvolt și pe alte planuri, în paralel cu continuarea carierei de antrenoare. Sunt determinată să contribui la creșterea fotbalului feminin din România, fie prin antrenorat, fie prin alte proiecte care să sprijine acest sport și să ofere mai multe oportunități fetelor care vor să se implice în fotbal. De asemenea, îmi doresc să rămân activă și să mă bucur de fiecare oportunitate de a juca fotbal, fie că este vorba de fotbalul de stradă sau de alte competiții.

Cum e să treci de la a juca fotbal la a pregăti un antrenament? Care sunt diferențele în ceea ce privește implicarea?

Trecerea de la jucătoare la antrenoare a fost o schimbare mare, dar și o provocare frumoasă. Ca jucătoare, totul se rezuma la propria pregătire, la cum mă pot îmbunătăți și cum pot ajuta echipa pe teren. Îmi concentram energia pe antrenamentele mele, pe reflexe, poziționare și pe înțelegerea jocului din perspectiva unui portar. Ca antrenoare, responsabilitățile sunt mult mai mari. Nu mai este vorba doar despre mine, ci despre fiecare jucătoare din echipă. Trebuie să mă asigur că fiecare fată înțelege ce are de făcut și că se simte motivată să progreseze. Implicarea este cu siguranță mai mare și mai diversificată, dar și foarte satisfăcătoare. Responsabilitatea nu mai este doar legată de performanța mea, ci de dezvoltarea echipei, iar asta mă face să simt că am un impact direct în evoluția lor.

Te-ai gândit vreodată că vei ajunge antrenor? Ce te-a motivat să faci acest pas?

Dacă mă întrebai acum câțiva ani, probabil că aș fi spus nu. Dar mereu mi-a plăcut să lucrez cu copiii și să îi ajut să învețe, iar fotbalul mi-a oferit atât de multe încât simt că e momentul să dau și eu înapoi. Cred că sportul poate schimba vieți, așa cum a schimbat-o pe a mea, și vreau să le ofer fetelor din fotbalul românesc o șansă reală să crească și să se afirme. Motivația mea a venit din dorința de a contribui la dezvoltarea fotbalului feminin, de a oferi o platformă pentru tinerele talente și de a le sprijini să își urmeze visurile, așa cum am făcut și eu. Fotbalul mi-a oferit foarte multe lecții importante despre viață și despre depășirea dificultăților, iar acum îmi doresc să transmit aceste lecții mai departe.

Cum sunt fetele la U11 și U13? Având în vedere vârsta lor, cum este comunicarea între antrenor și jucător?

Sunt pline de energie, dornice să învețe și să se dezvolte! La vârsta aceasta, cel mai important lucru este să le faci să iubească fotbalul și să se simtă încrezătoare pe teren. Este o perioadă în care se formează bazele fundamentale ale jocului, dar și în care se construiește încrederea în sine și în echipă. Comunicarea este esențială – trebuie să le înțelegi, să ai răbdare și să știi cum să le motivezi. Fetele la această vârstă sunt extrem de receptive, dar și destul de sensibile la feedback, de aceea trebuie să le transmit în mod clar și pozitiv informațiile necesare pentru progres. E o provocare, dar și o mare satisfacție să le vezi progresând, să le vezi că încep să creadă în ele însele și în echipă. Cu o comunicare bună și cu multă răbdare, rezultatele vor veni în timp și îți vei da seama cât de mult se bucură de joc.