
Născut pe 1 ianuarie 1942, în Reghin, județul Mureș, Pojoni și-a început cariera la Avântul Reghin, pentru care a evoluat între 1957 și 1961. În 1962 a semnat cu Viitorul București, unde a jucat un meci în Divizia A, iar apoi a trecut la Crișul Oradea (1962-1967), evoluând în Diviziile A și B. Performanțele sale i-au adus selecția la naționala de tineret a României și apariții în meciuri internaționale de tineret.
În 1967, după un an de așteptare din cauza unui blocaj la transfer, Pojoni a ajuns la UTA Arad, unde a devenit unul dintre stâlpii apărării timp de un deceniu. Pentru echipa arădeană, a adunat 247 de meciuri și 9 goluri în campionat, contribuind la câștigarea a două titluri de campion al României în sezoanele 1968-1969 și 1969-1970.
Pojoni a evoluat și în cupele europene, inclusiv în meciuri memorabile din Cupa Campionilor, fiind cunoscut drept „apărător de fier” și extrem de apreciat de suporteri. A făcut parte din generația considerată „ultima generație de aur” a UTA Arad.