Regretatul antrenor Mircea Lucescu a lăsat în urmă nu doar o carieră impresionantă, ci și un mesaj puternic despre ambiție și responsabilitate, transmis în ultimul interviu acordat presei internaționale.
Publicat de The Guardian și realizat de jurnalistul Emanuel Roșu, interviul a fost acordat cu doar câteva săptămâni înainte de dispariția sa și scoate la iveală determinarea lui Lucescu de a continua, în ciuda problemelor de sănătate, relatează digi24.
„Nu pot pleca ca un laș”
În dialogul cu publicația britanică, Mircea Lucescu vorbea despre dorința sa de a duce echipa națională la Cupa Mondială, chiar și la vârsta de 80 de ani:
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce trebuia să fac pentru România. (…) Nu sunt în cea mai bună formă, dar nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră”.
Antrenorul refuza să accepte ideea unui final, fiind concentrat exclusiv pe obiectivul calificării și pe responsabilitatea față de echipa națională.
Datorie față de fotbalul românesc
Lucescu a explicat și motivele revenirii sale pe banca naționalei:
„Am simțit că era datoria mea să preiau conducerea echipei. Nu era vorba de bani sau de trofee. Am suficiente. Voiam să ajut fotbalul românesc”.
Pentru el, succesul începea din mentalitate:
„Totul începe în creierul tău. Îți stabilești singur condițiile pentru succes sau eșec”.
Un mesaj pentru generațiile viitoare
Mircea Lucescu își dorea jucători implicați total:
„Am nevoie de jucători care își pun tot sufletul pe teren. Vreau ca echipa națională să fie deasupra tuturor”.
Visul său rămânea calificarea la Cupa Mondială:
„Ar fi o realizare extraordinară să ajungem acolo. Nu pentru mine, ci pentru România”.
Un om discret, dar generos
După publicarea interviului, jurnalistul Emanuel Roșu a dezvăluit că antrenorul i-a cerut să nu insiste asupra problemelor de sănătate. Totodată, acesta a povestit și despre gesturile de generozitate ale lui Lucescu, care a ajutat în tăcere oameni din fotbalul românesc.
Ultimul interviu al lui Mircea Lucescu rămâne astfel o mărturie a caracterului său: un lider care a pus mereu echipa și țara pe primul loc, până în ultimele momente.
