A început un nou sezon al Ligii a II-a. Emoții, speranțe, transferuri, obiective și promisiuni. Însă, dincolo de spectacolul din teren, rămâne aceeași problemă pe care Federația Română de Fotbal o ignoră de ani de zile: cum poate fi considerată o competiție echitabilă una în care 11 din cele 22 de echipe nu au drept de promovare?
Practic, jumătate dintre participante intră în campionat fără posibilitatea de a ajunge în SuperLigă, indiferent de rezultatele obținute. Cu alte cuvinte, pentru multe cluburi, obiectivul suprem al unei ligi secunde este interzis încă dinainte de primul fluier.
Este o situație greu de explicat suporterilor și imposibil de justificat din punct de vedere sportiv.
De ani buni, FRF vorbește despre profesionalizarea fotbalului românesc, despre performanță și dezvoltare. În realitate, însă, acceptă existența unui campionat în care regulile nu sunt aceleași pentru toți. Unele echipe luptă pentru promovare, altele doar pentru un loc în clasament, fără șansa de a transforma rezultatele sportive într-o promovare meritată.
Nu este normal ca o formație să termine pe primul loc și să nu poată urca în SuperLigă doar pentru că statutul juridic nu îi permite acest lucru. Dacă un club nu îndeplinește criteriile necesare pentru prima ligă, atunci poate că locul lui nu este într-o competiție care, prin definiție, ar trebui să ofere acces către primul eșalon.
Această situație afectează întreaga competiție. Meciurile își pierd din miză, interesul suporterilor scade, iar sponsorii și investitorii privesc cu reținere un campionat în care performanța sportivă nu este suficientă. Fotbalul românesc are nevoie de credibilitate, însă astfel de anomalii nu fac decât să îndepărteze publicul.
La fel de surprinzătoare este și lipsa unei dezbateri publice serioase pe această temă. În fiecare vară discutăm despre transferuri și favorite la promovare, dar foarte puțin despre faptul că aproape jumătate dintre participante nu pot ajunge în SuperLigă.
Federația Română de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal vorbesc frecvent despre modernizare și creșterea nivelului competițional. Totuși, modernizarea nu înseamnă doar academii, stadioane și licențieri, ci și existența unei competiții în care toate echipele pornesc cu aceleași drepturi și aceleași șanse.
Fotbalul românesc nu va evolua cu adevărat atât timp cât vom continua să acceptăm astfel de compromisuri. În orice campionat sănătos, clasamentul trebuie să decidă cine promovează și cine retrogradează. Nu hârtiile, nu statutul juridic și nici interpretările regulamentelor.
Poate că este momentul ca FRF să găsească o soluție reală. Fie obligă toate cluburile participante în Liga a II-a să îndeplinească, încă de la înscriere, condițiile necesare promovării, fie regândește întregul format al competiției. Actualul sistem nu mai servește interesului fotbalului românesc.
Până atunci, Liga a II-a rămâne un campionat în care doar jumătate dintre echipe au voie să viseze. Iar într-un sport construit pe competiție și merit, aceasta este, poate, cea mai mare înfrângere.
