Originar din Mediaș, Paul Duma trăiește un moment special în cariera sa: promovarea în Liga a III-a ca arbitru. Fiul lui Ioan Duma, președintele Asociației Județene de Fotbal Sibiu, a demonstrat că prin muncă, disciplină și perseverență se pot atinge obiective importante.
Emoționat de această reușită, Paul a acceptat să vorbească, în exclusivitate pentru sportinsibiu.ro/, după ce a primit acordul oficial din partea Comisiei Centrale a Arbitrilor, despre parcursul său, sacrificiile făcute și planurile de viitor.
Paul, după multă muncă, ore de antrenamente și numeroase examene susținute, ai atins o nouă bornă importantă: promovarea în Liga a III-a. Cum ai descrie acest parcurs?
”A fost un drum lung, presărat cu provocări, dar din care, în cele din urmă, am ieșit învingător. Am început acest program de promovare în luna iunie, la Cluj, unde am susținut primele probe fizice și teoretice din cadrul proiectului Cavalerii Viitorului 6. De acolo, am continuat cu perseverență, reușind să trec cu succes toate testările fizice, teoretice și video, până când, cu mare bucurie, în luna martie, am primit primul meu meci oficial în Liga a III-a. Debutul meu în această ligă a fost un moment deosebit, cu o însemnătate aparte pentru mine. După atâta muncă, efort și pregătire, să intru pe teren și să arbitrez la acest nivel a fost o bucurie greu de descris în cuvinte. Emoția a fost intensă – un amestec de entuziasm, mândrie și recunoștință. În acele clipe am simțit cu adevărat că toate sacrificiile au meritat. A fost începutul unui vis pe care îl construiesc pas cu pas, cu răbdare și multă dedicare.” a declarat Paul Duma.
Pregătire intensă și sacrificii zilnice
”Parcursul meu până aici a fost extrem de solicitant, mai ales din punct de vedere fizic. Am avut parte de antrenamente intense alături de domnul profesor Herman Vasile, căruia îi sunt profund recunoscător pentru sprijinul acordat. Datorită lui, am reușit să ajung într-o formă fizică foarte bună, esențială pentru a face față ritmului din Liga a III-a. Programul meu zilnic era foarte încărcat, pentru că urmez două facultăți – dimineața la Facultatea de Inginerie, iar după-amiaza la Facultatea de Educație Fizică și Sport. După cursuri, mergeam direct la antrenamente, iar în unele zile eram nevoit să mă antrenez la ora 6:00 dimineața, înainte de începerea orelor, din cauza programului prelungit. A fost nevoie de multă disciplină și voință pentru a menține acest ritm. Pe lângă pregătirea fizică zilnică, am investit mult timp și în partea teoretică și video, studiind în profunzime Legile Jocului și vizionând numeroase faze pentru a înțelege mai bine deciziile din teren. Toate aceste eforturi m-au ajutat să ajung aici.” spune Paul.
Dincolo de susținerea tatălui tău, domnul Duma Ioan – o figură importantă pentru fotbalul sibian și dezvoltarea arbitrajului cine a fost modelul sau persoana care te-a motivat să continui, mai ales în momentele dificile? Ai avut momente în care ai fost tentat să renunți?
”Dincolo de sprijinul necondiționat al tatălui meu – ca părinte și nu în funcția pe care o ocupă în fotbal – și un exemplu pentru mine, am avut parte de susținere constantă din partea familiei prietenei mele și, nu în ultimul rând, a Comisiei Județene a Arbitrilor. Le sunt recunoscător tuturor pentru încrederea și echilibrul pe care mi le-au oferit, mai ales în momentele mai puțin plăcute, care de fapt au avut un rol benefic, ajutându-mă să mă obișnuiesc cu presiunea și să devin mai puternic.
Modelul meu în arbitraj este Istvan Kovacs. Îl apreciez încă de când eram mic și urmăresc cu mare interes toate meciurile pe care le arbitrează, fie că sunt în competiții interne sau internaționale. Stilul lui de arbitraj m-a inspirat și simt că, în multe privințe, mă regăsesc în modul lui de a conduce jocul. Îmi place foarte mult felul în care se impune în fața jucătorilor, fără a fi agresiv, dar mereu ferm și echilibrat. De asemenea, admir modul în care lasă jocul cât mai liber, fără întreruperi inutile, lăsând fotbalul să curgă. Acest stil de arbitraj, bazat pe autoritate calmă și înțelegerea jocului, m-a făcut să-l urmăresc cu și mai multă atenție și să încerc să învăț cât mai mult din prestațiile lui. Pentru mine, este un exemplu clar de profesionalism și echilibru în arbitraj.
Nu m-am gândit niciodată să renunț. Cred cu tărie că, indiferent de domeniu, atunci când vrei să ajungi departe, trebuie să accepți și momentele dificile. Ele fac parte din procesul de creștere. Tot ce am trăit până acum m-a adus aici, în Liga a III-a, și sunt conștient că este doar începutul unui drum care necesită în continuare muncă, răbdare și determinare.” a povestit Duma Paul în exclusivitate pentru sportinsibiu.ro/
Paul Duma și-a început aventura în fotbal de copil, purtat de pasiunea pentru sport și influența bunicului său, antrenor de fotbal. După o perioadă frumoasă ca jucător la Școala de Fotbal „Marius Baciu” și la Gaz Metan Mediaș, Paul a ales să rămână aproape de fotbal prin arbitraj, fiind inspirat de experiența tatălui său și încurajat de familie să urmeze această cale.
”Da, într-adevăr, am început să joc fotbal de mic copil. Iubeam fotbalul din tot sufletul, iar această pasiune s-a născut, cred eu, și datorită faptului că bunicul meu a fost antrenor de fotbal. Mergeam adesea cu el la meciuri și simțeam o conexiune specială cu tot ceea ce însemna acest sport. Am început să joc la Școala de Fotbal „Marius Baciu”, iar apoi am continuat la Gaz Metan Mediaș, unde am petrecut o perioadă frumoasă ca jucător.” spune Paul.
Descoperirea arbitrajului
”Pe măsură ce am crescut, am realizat cu sinceritate că șansele de a ajunge la un nivel înalt ca fotbalist nu erau foarte mari. A fost un moment în care am început să mă gândesc ce altceva aș putea face tot în lumea fotbalului. Îmi doream să rămân aproape de acest sport, pe care îl simt ca parte din mine.
Tatăl meu a fost arbitru și, uneori, mergeam cu el la meciuri. Observam din tribună tot ce făcea, dar, sincer, nu mă gândeam că aș putea ajunge și eu să fiu arbitru. Însă, cu timpul, privind meciuri la televizor, îmi dădeam cu părerea despre deciziile arbitrilor, iar mama observa că am o înclinație către a analiza fazele de joc. Ea a fost prima care a văzut un potențial în mine și m-a încurajat să încerc această activitate.” a mărturisit Duma.
Primii pași în arbitraj
”Am vorbit apoi cu tata, care m-a susținut imediat și a început să mă îndrume cu răbdare. Împreună, m-au convins să fac pasul spre arbitraj. La început mi se părea ciudat – mă gândeam că va trebui să îmi arbitrez colegii, foștii antrenori sau prietenii – dar am ascultat sfaturile părinților mei și am ales să dau o șansă acestei meserii.” a declarat tânărul arbitru din Mediaș.
„Nu pot estima exact unde mă voi afla peste zece ani, dar, ca orice arbitru tânăr, îmi doresc să fac parte din lotul Ligii 1 și, ideal, să ajung pe lista FIFA, pentru a arbitra la cel mai înalt nivel. Visul meu este să conduc meciuri pe marile stadioane ale lumii, în fața a zeci de mii de suporteri, și să fiu delegat la întâlniri între echipe și jucători de top.
„Visuri în arbitraj și echilibrul între carieră și viața personală”
Pe termen lung, obiectivul meu este să rămân serios, disciplinat și dedicat acestei meserii. Știu că pentru a ajunge la acest nivel este nevoie de multă muncă, experiență acumulată prin meciuri, seriozitate și o pregătire constantă. Sunt pregătit să muncesc în continuare cu aceeași determinare pentru a-mi transforma visul în realitate.
În timpul liber, îmi place să petrec timp cu familia și cu prietena mea, oameni foarte importanți pentru mine, care mă ajută să mă relaxez și să mă încarc pozitiv. De asemenea, îmi face plăcere să mă plimb, să vizionez filme și să urmăresc meciuri – fotbalul rămâne o parte constantă din viața mea. Un loc special pentru mine este și casa bunicilor de la țară, unde, mai ales vara, mă relaxez ajutând în gospodărie și petrecând timp în natură.
Cred că, pentru a-și menține echilibrul și concentrarea, un arbitru trebuie să aibă o viață echilibrată între carieră și viața personală. Odihna, alimentația corectă, timpul petrecut cu cei dragi și momentele de relaxare sunt esențiale. În plus, este important să rămâi conectat la joc, să te informezi constant și să-ți păstrezi motivația și disciplina, fără să te consumi mental. Echilibrul emoțional este la fel de important ca pregătirea fizică și te ajută să iei decizii clare în momentele de presiune.”
